Cazul indemnizațiilor consilierilor municipali din Chișinău ridică întrebări despre responsabilitatea Primăriei, a Guvernului, a Parlamentului și despre eficiența controlului financiar public în Republica Moldova.
În Republica Moldova există instituții însărcinate cu verificarea legalității și administrării banilor publici. Aceste instituții sunt finanțate, la rândul lor, din bugetul public.
Dar ce se întâmplă atunci când o instituție de audit constată nereguli, recomandă corectarea lor, iar sistemul contestat continuă să funcționeze?
Cazul indemnizațiilor consilierilor municipali din Chișinău oferă un motiv concret pentru această întrebare.
O indemnizație de 3.300 de lei pentru o zi de ședință
La 19 iunie 2020, Consiliul Municipal Chișinău a adoptat Decizia nr. 8/32, prin care a fost stabilită indemnizația de 3.300 de lei pentru fiecare zi de ședință.
Consiliul are 51 de membri. Dacă toți ar primi indemnizația pentru o zi, cheltuiala brută ar ajunge la 168.300 de lei.
Pentru zece zile remunerate integral, suma ar putea ajunge la 1.683.000 de lei.
Acestea sunt calcule ipotetice, nu plăți efective confirmate pentru o anumită perioadă.
Problema nu este că un consilier primește bani pentru activitatea sa. Munca și responsabilitatea trebuie remunerate.
Problema apare atunci când venitul este legat de numărul zilelor de ședință, fără un mecanism suficient de clar care să prevină cheltuielile nejustificate.
Un asemenea sistem poate crea un stimulent financiar pentru multiplicarea zilelor remunerate, chiar dacă nu demonstrează, prin el însuși, existența unui abuz.
Curtea de Conturi a identificat nereguli încă din 2022
Prin Hotărârea nr. 53 din 19 septembrie 2022, Curtea de Conturi a recomandat primarului general și Consiliului Municipal Chișinău suspendarea aplicării Deciziei nr. 8/32 până la revizuirea și corelarea acesteia cu legislația.
De asemenea, a recomandat Cancelariei de Stat examinarea modificării cadrului normativ pentru stabilirea unor limite ale indemnizațiilor consilierilor locali.
În aprilie 2023, CMC a modificat decizia din 2020.
Totuși, simpla modificare a unei decizii nu demonstrează că toate neregulile identificate de auditori au fost eliminate.
Rămâne de clarificat dacă suspendarea recomandată a fost efectiv aplicată, dacă modificările au fost considerate suficiente de Curtea de Conturi și dacă plățile ulterioare au respectat integral legea.
Guvernul și Parlamentul: unde începe responsabilitatea?
În octombrie 2023, Cancelaria de Stat a explicat că legislația permite autorităților locale să stabilească indemnizațiile, iar eventuala reglementare a unor limite trebuie examinată în raport cu principiul autonomiei locale.
Dar autonomia locală nu poate fi confundată cu absența responsabilității financiare.
Dacă legislația permite aleșilor locali să stabilească indemnizații fără un plafon național expres, atunci trebuie analizat dacă legea conține suficiente garanții pentru protejarea contribuabililor.
Guvernul poate iniția modificări legislative, iar Parlamentul are competența de a le examina și adopta, precum și atribuții de control parlamentar.
De ce nu a fost instituit un mecanism național mai clar de remunerare și verificare după constatările din 2022?
Ce măsuri concrete au fost întreprinse?
Aceste întrebări necesită răspunsuri oficiale.
Auditul a constatat ilegalitatea. Plățile au continuat. Cine răspunde?
Un aspect deosebit de grav este că indemnizația de 3.300 de lei pentru o zi de ședință a continuat să fie aplicată inclusiv după constatările Curții de Conturi din septembrie 2022.
Așadar, problema nu mai este doar adoptarea unei decizii considerate ilegale, ci și lipsa unor măsuri efective de corectare a situației.
La ce folosește un audit public dacă instituțiile vizate pot continua aceeași practică, fără consecințe clare?
Unde a fost controlul exercitat de Cancelaria de Stat? Ce măsuri au întreprins Guvernul și Parlamentul pentru a asigura respectarea legalității și protejarea banilor publici?
Nu este suficient să identifici o neregulă și să emiți recomandări. Trebuie să existe mecanisme eficiente de corectare, termene obligatorii și responsabilitate pentru neexecutarea măsurilor legale.
În lipsa acestora, controlul public riscă să devină o simplă formalitate, iar cetățeanul continuă să plătească.
Ce rost are un audit fără remediere efectivă?
Curtea de Conturi îndeplinește o funcție esențială: verifică modul în care sunt administrate resursele publice.
Dar eficiența auditului nu ar trebui evaluată numai după numărul rapoartelor publicate sau al recomandărilor formulate.
Ea trebuie analizată și în raport cu rezultatele concrete: nereguli remediate, plăți nejustificate oprite, prejudicii recuperate și mecanisme administrative corectate.
Dacă o recomandare importantă rămâne neimplementată, cetățeanul trebuie să poată afla de ce, cine este responsabil și ce măsuri urmează.
Un control public care identifică probleme, dar nu conduce la o procedură efectivă de soluționare, riscă să devină un exercițiu administrativ lipsit de consecințe suficiente.
Soluțiile propuse de Deklarat.eu
1. Competențe corective efective pentru Curtea de Conturi
Propunem examinarea modificării legislației pentru ca anumite constatări de nelegalitate, stabilite în condiții clare, să poată conduce la măsuri corective obligatorii și verificabile.
Aceste măsuri trebuie să poată fi contestate în instanță, pentru a preveni eventualele abuzuri ale instituției de audit.
2. Suspendarea provizorie a cheltuielilor cu risc de nelegalitate
Atunci când există indicii serioase că fondurile publice continuă să fie cheltuite ilegal, trebuie să existe o procedură rapidă prin care Curtea de Conturi să poată solicita suspendarea temporară a plăților de către autoritatea competentă sau instanță.
3. Termene obligatorii pentru remediere
Fiecare măsură corectivă trebuie să aibă un responsabil identificat, un termen de executare și un rezultat verificabil.
Neexecutarea nejustificată a unor măsuri obligatorii trebuie să poată atrage răspunderea prevăzută de lege.
4. Recuperarea sumelor achitate nelegal
Atunci când sunt confirmate plăți nelegale, autoritățile competente trebuie să inițieze procedurile necesare pentru recuperarea lor.
Banii publici nu trebuie considerați pierduți doar pentru că o instituție a întârziat să intervină.
5. Plafonarea și transparentizarea indemnizațiilor consilierilor locali
Propunem un cadru legal care să prevadă limite rezonabile de remunerare, condiții clare de plată și publicarea periodică a indemnizațiilor individuale.
În același timp, remunerarea trebuie să reflecte responsabilitățile reale ale consilierilor, nu doar simpla prezență formală.
6. Control parlamentar asupra recomandărilor neimplementate
Comisia parlamentară pentru control al finanțelor publice ar trebui să examineze periodic recomandările importante rămase neexecutate și să solicite explicații publice instituțiilor responsabile.
Rapoartele de monitorizare trebuie să arate nu doar ce s-a recomandat, ci și ce s-a realizat efectiv.
Responsabilitatea nu se încheie odată cu publicarea unui raport
În cazul indemnizațiilor consilierilor municipali din Chișinău, nu este suficient să știm că a existat un raport de audit și că ulterior decizia a fost modificată.
Trebuie să aflăm dacă neregulile au fost remediate integral, ce sume au fost plătite după constatări și dacă a fost stabilită vreo responsabilitate pentru eventualele cheltuieli ilegale.
Nu afirmăm, în lipsa documentelor complete, că fiecare indemnizație achitată ulterior a fost ilegală.
Afirmăm însă că utilizarea banilor publici trebuie să poată fi justificată și verificată, iar constatările instituțiilor de control trebuie să producă rezultate verificabile.
Republica Moldova are nevoie de instituții de audit independente, dar și de mecanisme care să transforme constatările de nelegalitate în remedieri efective.
Banii publici nu aparțin nici primarului, nici consilierilor, nici Guvernului. Ei sunt administrați în numele cetățenilor, iar fiecare instituție implicată trebuie să răspundă pentru modul în care își exercită atribuțiile.
Deklarat.eu — Analiză și opinie editorială